Alimentaţia cu lapte formula în primul an de viaţă
Atunci când nu este posibil ca bebeluşul să fie alimentat cu lapte matern – mama nu are deloc lapte sau, dacă a avut, secreţia lactată a scăzut continuu, ajungând la maximum 200 ml pe zi – se impune alegerea unei formule de lapte praf.
Din acest moment apar şi primele întrebări legate de acest tip de alimentaţie: ce fel de lapte praf e bine să aleg, care e cel mai bun, cum se prepară sau ce conţine?
Laptele praf este un preparat industrial care se obţine prin extragerea completă a apei din lapte, păstrându-se constante valorile proteinelor, glucidelor, grăsimilor, cărora li se adaugă unele uleiuri vegetale, un glucid uşor digerabil, săruri minerale (calciu, fier) şi vitamine (A şi D).
Dintre adaosurile absolut necesare formulei de lapte praf “umanizat”, se detaşează doi acizi graşi esenţiali, pe care organismul nu-i poate sintetiza – linoleic şi arahidonic. Aceşti acizi graşi esenţiali au un rol deosebit în maturizarea cerebrală şi în procesele metabolice celulare.
Laptele praf astfel obţinut se păstrează bine ambalat un timp îndelungat, chiar ani de zile.
Majoritatea produselor de pe piaţă conţin cât mai multe ingrediente similare celor din laptele matern, astfel încât să se poată asigura toate substanţele nutritive esenţiale pentru o bună dezvoltare a bebeluşului.
Cum aleg laptele praf?
Alegerea formulei de lapte praf ar trebui să se facă numai după consultarea pediatrului. În funcţie de nevoile nutriţionale ale bebeluşului, medicul îţi va recomanda o variantă adecvata pentru el. Va trebui să procedezi cu moderaţie în introducerea noului aliment, respectând principiul progresivităţii cantităţilor. Mai întâi, se tatonează gustul bebeluşului pentru respectivul produs pentru a se vedea cum îl suportă. Criteriile obiective sunt creşterea ponderală, aspectul şi numărul scaunelor, dar şi starea de linişte şi de satisfacţie după mese.
Sursa foto Flickr
De câte mese are nevoie bebe pe zi?
Numărul meselor variază în funcţie de vârsta şi starea biologică a bebeluşului. La nou-născut, mesele vor fi în număr de 7, adică din 3 în 3 ore (prima masă la ora 6, iar ultima la ora 24). Pentru prematuri sau subponderali, numărul meselor este de 8-9 şi chiar 10 mese pe zi, la interval de 2 ore, cu o pauză mai mare, de 4 ore, în cursul nopţii. După vârsta de 4 luni, ritmul meselor se va rări, ajungând la 5, iar intervalul dintre mese va creşte la 4 ore, pentru a permite o bună digestie. Începând cu 7-8 luni, numărul meselor se poate reduce la 4 (mai ales atunci când bebeluşul îşi reglează acest ritm) cu mici adaosuri de alte alimente între mesele de lapte, plus ceai sau sucuri din fructe.
Dacă în cazul alimentaţiei la sân bebeluşul este cel care îşi stabileşte cantitatea de lapte de care are nevoie la fiecare masă, în cazul alimentaţiei artificiale cantitatea de lapte/masă este stabilită în funcţie de nevoile calorice ale organismului, după cum urmează:
- 110-120 calorii/kg greutate corporală şi pe zi, în perioada 1-3 luni;
- 100-110 calorii/kilocorp/zi, în perioada 3-6 luni;
- 90-100 calorii/kilocorp/zi,în perioada 6-9 luni;
- 80-90 calorii/kilocorp/zi, în perioada 9-12 luni.
Nevoile calorice ale bebeluşului sunt invers proporţionale cu vârsta, pentru că şi ritmul dezvoltării sale este unul foarte rapid. Studiile referitoare la alimentaţia copilului au arătat că un aport caloric insuficient în primul an de viaţă, mai ales în primele 3 luni, antrenează o încetinire a creşterii fizice şi în special a creierului, în ciuda corectării alimentaţiei după această vârstă.
Spre deosebire de adult, bebeluşul are nevoie de cantităţi mari de lichide, care să-i asigure aportul necesar de apă, element indispensabil creşterii şi dezvoltării sale. Apa este adusă în organism odată cu laptele sau cu ceaiul pe care le consumă copilul. Nevoile zilnice variază între 150 şi 200 ml pentru fiecare kilogram de greutate corporală, fără însă a depăşi, la sugar, indiferent de greutatea sa, cantitatea totală de 1000 ml/zi.
În primul an de viaţă digestia bebeluşului este încă imatură, adaptată numai pentru unele alimente şi limitată cantitativ. Din acest ultim considerent rezultă un alt principiu dietetic obligatoriu de aplicat la sugar, şi anume acela că laptele nu trebuie să depăşească 1/10 din greutatea sa corporală, adică 600-700 ml pe zi. Nerespectarea acestui principiu duce, pe de o parte, în mod paradoxal, la tulburarea creşterii, pe de alta, la apariţia unor tulburări digestive.
Condusă cu discernământ şi sub supravegherea pediatrului, alimentaţia cu lapte praf formula dă rezultate bune în majoritatea cazurilor, favorizând o bună creştere şi dezvoltare a bebeluşului, precum şi o deplină stare de sănătate.