
Cum se realizează operaţia cezariană
Operaţia cezariană este modalitatea chirurgicală prin care bebeluşul este adus pe lume după efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului şi uterului mamei.
Aceasta se efectuează de obicei după împlinirea vârstei gestaţionale de 39 de săptămâni, pentru a permite fătului să se dezvolte suficient. Totuşi, există anumite complicaţii ale sarcinii care impun realizarea intervenţiei înainte de această dată.
Dacă medicul ţi-a indicat naşterea prin cezariană, aşteaptă-te să petreci cel puţin 3-4 zile în spital, pentru a permite recuperarea organismului în bune condiţii.
Înainte de efectuarea intervenţiei chirurgicale, abdomenul tău va fi dezinfectat şi ţi se va monta o branulă pentru administrarea de lichide sau medicamente prin perfuzie. De asemenea, îţi va fi montată o sondă urinară pentru a goli vezica.

Sursa foto Wikimedia
Există trei tipuri de anestezie care se pot utiliza în cazul operaţiei de cezariană:
· spinală (rahianestezie) – presupune injectarea unui cantităţi mici de anestezic direct în sacul care înconjoară măduva spinării, are un efect rapid şi are ca rezultat amorţirea corpului de la mijloc în jos. Anestezia durează circa 2 ore, iar riscul apariţiei durerilor de cap post-operatorii este unul redus, deoarece se efectuează cu un ac foarte fin;
· epidurală – un tip de anestezie utilizat atât la naşterea vaginală, cât şi la operaţia cezariană. În acest caz, anestezicul este injectat în afara sacului care înconjoară măduva spinării. Durata anesteziei este de circa 3 ore;
· generală – o modalitate rezervată cazurilor speciale şi de urgenţă sau când celelalte tipuri de anestezie nu pot fi efectuate. Presupune amorţirea completă a corpului şi pierderea cunoştinţei gravidei.
După efectuarea anesteziei, medicul face o o mică incizie orizontală deasupra osului pubian (pe linia bikinilor). Incizia se face gradual până când se ajunge la muşchii abdominali, care vor fi separaţi, de obicei manual, nu prin tăiere, pentru a expune structurile de dedesubt. Odată ce a ajuns la uter, medicul face o incizie orizontală în partea sa inferioară (incizie transversală inferioară). În urma acestui tip de incizie, pe viitor, este posibilă o naştere naturală (vaginală).
În anumite situaţii, medicul poate opta pentru o incizie “clasică” sau verticală. Acest lucru se întâmplă atunci când bebeluşul este prematur, iar partea inferioară a uterului nu este încă suficient de subţiată pentru a fi incizată. Acest tip de incizie nu mai permite o naştere ulterioară pe cale vaginală.
După realizarea inciziei uterine, medicul va extrage bebeluşul, va tăia cordonul ombilical, iar apoi este extrasă placenta. Procesul de închidere a inciziei se realizează în timp ce bebeluşul este examinat de neonatolog şi durează aproximativ o jumătate de oră.
După ce bebeluşul a fost examinat, îl vei putea ţine lângă tine pentru scurt timp până la transferarea în salon.
Întrega operaţie poate dura în jur de o oră.