Indicaţiile operaţiei cezariene planificate şi de urgenţă

Operaţia cezariană este definită ca naşterea cu ajutorul unei intervenţii chirurgicale ce presupune realizarea unei incizii la nivelul abdomenului şi uterului mamei.

Există situaţii în care cezariana este planificată, în timp ce în altele aceasta este absolut necesară, deoarece este impusă de anumite complicaţii ce ar putea să apară odată cu naşterea naturală.

În ce situaţii se planifică o operaţie cezariană?

• Atunci când a existat o naştere anterioară prin operaţie cezariană cu incizie verticală, sau când mama are la activ mai mult de o naştere prin cezariană. Ambele situaţii cresc semnificativ riscul de ruptură uterină în cazul unei naşteri naturale.
• Mama a suferit o altă intervenţie chirurgicală la nivelul uterului, de exemplu miomectomie (operaţia de îndepărtare a fibroamelor uterine).
• Sarcina multiplă, mai ales dacă sunt mai mult de doi bebeluşi.
• Bebeluşul este mai mare decât normal (macrosomie), pentru a evita posibile traume vaginale în timpul naşterii normale. Acest lucru se întâmplă adeseori atunci când mama suferă de diabet.
• Prezentaţia pelviană (bebeluşul este aşezat cu fundul în jos) sau transversă (bebeluşul este aşezat cu partea laterală a corpului în jos).
• Placenta previa, când aceasta este poziţionata în partea inferioară a uterului şi poate acoperi colul.
• Uterul fibromatos, care face ca naşterea normală să se desfăşoare cu dificultate sau este imposibilă.
• Bebeluşul prezintă o malformaţie sau anomalie care face ca naşterea vaginală să fie riscantă, de exemplu, defectul de tub neural.
• Mama este HIV pozitivă, iar analizele prenatale arată o încărcătură virală mare.

De obicei, medicul nu programează o naştere prin cezariană înainte de 39 de săptămâni, dacă nu există alte motive medicale, pentru ca bebeluşul să fie suficient de dezvoltat şi pentru a fi sănătos la naştere.

Când este o urgenţă operaţia cezariană?

Operaţia cezariană se impune şi chiar reprezintă o urgenţă medicală în anumite situaţii care pot ameninţa viaţa mamei sau a bebeluşului. Acestea pot fi:

• Colul nu se mai dilată în timpul travaliului sau bebeluşul nu mai înaintează pe canalul de naştere şi orice tentativă de a stimula contracţiile nu eşuează.
• Numărul bătăilor inimii bebeluşului scade, iar medicul decide că acesta nu poate face faţă unei naşteri normale.
• Cordonul ombilical alunecă prin colul uterin în vagin (prolaps de cordon ombilical). Acest lucru reprezintă o urgenţă obstetricală, deoarece este întreruptă alimentarea cu oxigen a bebeluşului.
• Dezlipirea de placentă (separarea acesteia de peretele uterin), ceea ce înseamnă că bebeluşul nu mai primeşte suficient oxigen.
• Herpes genital declanşat de travaliu sau de ruperea membranelor. Naşterea prin cezariană se impune pentru a evita infectarea bebeluşului.