Preeclampsia: cauzele şi simptomele hipertensiunii induse de sarcină

Cunoscută anterior ca toxemie, preeclampsia este o complicaţie a sarcinii ce apare în cele mai multe cazuri după săptămâna 20, deşi poate fi diagnosticată chiar şi mai devreme de acest moment.

Această condiţie este caracterizată de creşterea valorilor tensiunii arteriale la femeile fără istoric de hipertensiune, de un nivel ridicat al proteinelor din urină (proteinurie) şi de prezenţa edemului generalizat.

Dacă nu este diagnosticată la timp, preeclampsia poate să conducă la eclampsie, o complicaţie serioasă a sarcinii cu efecte nedorite asupra fătului. Prezenţa convulsiilor la femeia diagnosticată cu preeclampsie indică instalarea eclampsiei.

Care sunt cauzele preeclampsiei?

Cauzele exacte ale preeclampsiei şi ale eclampsiei nu sunt cunoscute, dar unii specialişti sugerează că apariţia acestora ar putea fi determinată de o nutriţie defectuoasă. Recent au apărut dovezi destul de solide că o cauză majoră ar fi implantarea anormală a placentei. De asemenea, o vascularizare insuficientă a uterului poate contribui la apariţia preeclampsiei. Evident, şi genetica joacă un rol în instalarea acestei condiţii.

Cine este la risc?

Preeclampsia apare în majoritatea cazurilor la prima sarcină, la mamele cu vârsta mai mică de 20 de ani sau de peste 40 de ani. Deşi este definită ca apărând la femeile fără istoric de hipertensiune arterială, alţi factori de risc pot fi:

• episoade de HTA anterioare sarcinii
• preeclampsie la o sarcină anterioară
• prezenţa preeclampsiei la mama sau la sora ta
• obezitatea
• sarcina multiplă
• prezenţa unor boli cronice, cum ar fi diabet, afecţiuni renale, lupus sau artrită reumatoidă
  

  Sursa foto Flickr

Care sunt semnele şi simptomele preeclampsiei?În plus, faţă de edeme, proteinurie şi hipertensiune arterială, semnele şi simptomele preeclampsiei pot include:

• creştere rapidă în greutate cauzată de o reţinere semnificativă de lichide
• dureri abdominale
• durere de cap severă
• modificări ale reflexelor
• scăderea volumului urinar
• ameţeală
• greaţă şi/sau vărsături
• modificări ale vederii

Trebuie să te prezinţi de urgenţă la medic dacă observi următoarele modificări:

• apariţia unor edeme marcante la nivelul feţei, mâinilor şi ochilor (edemele de la nivelul picioarelor sunt normale în timpul sarcinii)
• o tensiune arterială mai mare de 140/90
• o creştere bruscă în greutate după 1-2 zile
• dureri abdominale, mai ales în partea superioară dreaptă
• dureri puternice de cap
• scăderea volumului urinar
• tulburări de vedere

Totuşi, preeclampsia poate să fie prezentă şi fără apariţia acestor simptome, de aceea este foarte important să mergi regulat la medic pe toată durata sarcinii. Acesta îţi va monitoriza tensiunea arterială şi îţi va recomanda anumite analize urinare.

Cum afectează preeclampsia fătul şi mama?

Apariţia preeclampsia face ca placenta să nu mai primească suficient sânge, ceea ce duce la afectarea dezvoltării fătului, care se va naşte cu o greutate mică. De asemenea, aceasta este una din cauzele majore ale naşterii premature şi a complicaţiilor ce decurg din ea, cum ar fi dificultăţile de învăţare, epilepsia, tulburările de vedere şi de auz sau chiar paralizia cerebrală.

În cazul viitoarei mame, preeclampsia poate cauza complicaţii serioase ca:

• atac cerebral
• convulsii
• pleurezie (apă la plămâni)
• insuficienţă cardiacă
• orbire reversibilă
• sângerari ulterioare naşterii

Preeclampsia poate determina dezlipirea de placentă şi, consecutiv, moartea fătului.

Cum se tratează preeclampsia şi eclampsia?

Singurul tratament al preeclampsiei şi al eclampsiei este provocarea naşterii. Medicul va decide momentul intervenţiei în funcţie de cât de dezvoltat este fătul, cât de afectat este de această condiţie, dar şi de severitatea preeclampsiei.

Dacă bebeluşul este suficiente de dezvoltat, de obicei în jurul vârstei de 37 de săptămâni sau peste, medicul poate decide inducerea travaliului sau naşterea prin cezariană.

Dacă sarcina este înca departe de termen, medicul îţi poate prescrie un tratament până când bebeluşul este suficient de dezvoltat pentru a se naşte. Cu cât naştere va avea loc mai aproape de termen, cu atât mai bine va fi pentru făt.

În cazurile uşoare de preeclampsie medicul îţi poate recomanda:

• repaus la pat, cu predilecţie pe partea stângă
• monitorizarea bătăilor inimii fătului şi ecografii mai frecvente
• medicamente pentru scăderea valorilor tensiunii arteriale
• analize din sânge şi din urină

Medicul mai poate recomanda spitalizarea pentru o monitorizare atentă în cazul apariţiei convulsiilor sau pentru administrarea de corticosteroizi ce vor ajuta la dezvoltarea plămânilor fătului.

Tratamentul preeclampsiei mai poate include:

• administrarea de magneziu injectabil pentru prevenirea convulsiilor
• administrarea de medicamente antihipertensive
• monitorizarea cantităţii de lichide consumate şi a volumului urinar

În cazurile severe de preeclampsie, medicul poate lua decizia declanşării naşterii, chiar dacă sarcina nu este foarte aproape de termen, pentru că acest lucru va salva viaţa mamei.

După naştere, semnele şi simptomele preeclampsiei ar trebui să dispară în 1-6 săptămâni.