09/04/2017 De Anca M 0

Sarcina oprită în evoluţie – cauze şi simptome

Oprirea evoluţiei sarcinii sau avortul reţinut apare de cele mai multe ori în decursul primul trimestru.

Această întrerupere a sarcinii, aparent fără explicaţie, este parte a avortului spontan. Spre deosebire de avortul spontan, avortul reţinut este asimptomatic, lipsa semnelor vitale ale fătului fiind descoperită doar cu ocazia unei ecografii sau a unui control medical amănunţit.

În cazul avortului reţinut, are loc retenţia intrauterină a embrionului sau a fătului a cărui evoluţie a încetat. Dacă oprirea evoluţiei sarcinii se produce după primul trimestru, se consideră că este vorba de moarte intrauterină a fătului şi nu de avort reţinut.

Cum îmi dau seama că sarcina este oprită în evoluţie?

De multe ori, mamele nu îşi pot da seama că sarcina s-a oprit din evoluţie, retenţia intrauterină putând dura chiar şi 4 – 8 săptămâni. Momentul în care gravida realizează că ceva nu este în regulă este atunci când dispar semnele specifice sarcinii conforme vârstei gestaţionale.

Cel mai frecvent, mama observă că dimensiunile abdomenului nu mai cresc, iar în unele cazuri chiar se micşorează, nu mai are greţuri sau vărsături. În urma ecografiei, medicul constată lipsa semnelor vitale ale fătului (bătăile cordului fetal), iar valorile hormonilor revin la nivelurile de dinainte de sarcină.

Sursa foto Wikimedia

În unele cazuri pot să apară sângerări în cantităţi destul de mici şi de culoare maronie sau negricioasă. Și mai puţin frecvent pot să apară contracţiile.

De cele mai multe ori, fătul oprit în evoluţie este expulzat în mod natural, dar medicul poate recomanda şi chiuretajul evacuator în cazul în care acest lucru nu se întâmplă.

Cauzele avortului reţinut

În cele mai multe cazuri nu se poate identifica o cauză anume, pentru că avortul reţinut, fiind asimptomatic, nu este descoperit chiar la momentul la care se întâmplă.

Medicul poate să descopere o eventuală cauză doar cu ocazia chiuretajului evacuator. Printre cele mai frecvente cauze citate sunt: anomaliile genetice, sindromul ovarului polichistic, hiper- sau hipotiroidia, hiperandrogenismul, sindromul antifosfolipidic sau diverse afecţiuni ale uterului (fibrom uterin, uter septat etc.). Anomaliile genetice sau cromozomiale sunt responsabile, în cele mai multe cazuri, de oprirea evoluţiei sarcinii până la 12 săptămâni.

În acelaşi timp, o alimentaţie dezechilibrată şi săracă în nutrienţi, alcoolul, fumatul sau expunerea îndelungată la poluanţi sunt alţi factori implicaţi în oprirea evoluţiei sarcinii. De asemenea, există şi situaţii în care cauza avortului reţinut nu poate fi stabilită.

Ce trebuie să fac?

Dacă sarcinile se opresc din evoluţie în mod repetat, se impune efectuarea unor teste suplimentare, pentru depistarea cauzei. În afara unor analize necesare pentru identificarea unor infecţii cu Mycoplasma hominis, Chlamydia trachomatis, Ureaplasma urealyticum, Toxoplasma gondii, vor mai fi indicate şi teste genetice şi imunologice. Este necesară dozarea anticorpilor antifosfolipidici (precum cei anticardiolipinici şi anticoagulantul lupic), pentru că este posibil ca sindromul antifosfolipidic să fie cauza avortului reţinut, afecţiune ce se asociază cu predispoziţia la tromboze arteriale sau venoase şi cu pierderi repetate de sarcină.