Trimestrul doi de sarcină – analize şi investigaţii
Ai intrat în perioada cea mai plăcută a sarcinii, oboseala şi episoadele de greaţă din primul trimestru au trecut, iar tu ai început să-ţi recapeţi energia.
De obicei, în cel de-al doilea trimestru (săptămânile 14-27), consultaţiile prenatale vor avea loc lunar, dacă nu există complicaţii ale sarcinii.
În articolul de astăzi vom afla care sunt analizele şi testele la care trebuie să te aştepţi în această perioadă.
În afara verificării greutăţii şi tensiunii arteriale, care se fac la fiecare vizită, medicul îţi va indica efectuarea unor analize de rutină şi a unor teste care evaluează creşterea şi dezvoltarea bebeluşului.
Analize din sânge şi din urină
Hemoleucograma, pentru identificarea unei eventuale anemii.
Titrul de anticorpi anti-Rh, pentru mamele cu Rh negativ şi care au partener cu Rh pozitiv.
Repetarea dozării de anticorpi pentru bolile infecţioase din cadrul complexului TORCH, dacă au ieşit negativi la evaluarea din trimestrul întâi.
Sumarul de urină, pentru depistarea unei eventuale proteinurii, semn al preeclampsiei.
Sursa foto Max Pixel
Screeningul genetic – Triplu Test (săptămânile 15-20)
Testul constă în determinarea nivelului a trei markeri specifici din sângele mamei. Aceştia sunt produşi de către făt şi placentă, iar valorile lor, coroborate cu unele date clinice ale mamei, pot indica riscul prezenţei sindromului Down sau a altor anomalii (spina bifida, anencefalia etc.)
Aceşti markeri sunt:
- Alfa-fetoproteina (AFP): o glicoproteină produsă de ţesuturile fetale
- Gonadotropina corionică umană (HCG): un hormon produs de placentă (acelaşi care dă cele două liniuţe la testul de sarcină)
- Estriolul (E3): un hormon produs de ficatul fătului şi de placentă
Triplu test se poate realiza până în săptămâna 20 + 6 zile.
În anumite situaţii se poate indica efectuarea unui cvadruplu test, care este similar triplului test, la care se adaugă măsurarea unui al patrulea marker, inhibina A.
- Inhibina A este tot un hormon produs de placentă, care ajută la detectarea riscului de sindrom Down.
Cavadruplu test este recomandat în general femeilor de peste 35 de ani, cu istoric familial de sindrom Down, la care riscul de a avea un bebeluş cu această afecţiune cromozomială este mult mai ridicat.
Rezultatele screningului din cel de-al doilea trimestru se coroborează întotdeauna cu cele ale dublului test din primul trimestru.
Aceste teste pot detecta în proporţie de 75% defectele de tub neural şi 75-90% din cazurile de sindrom Down. În cazul a 3-5% dintre femei, rezultatele pot fi fals pozitive.
Teste de diagnostic – Amniocenteza (săptămânile 15-18)
Dacă rezultatele testelor despre care am vorbit mai sus nu sunt tocmai îmbucurătoare, iar istoricul tău familial ridică suspiciuni de anomalii cromozomiale, se va proceda la realizarea unor teste de diagnostic pentru confirmare sau infirmare.
Unul dintre aceste teste este amniocenteza, care este o metodă ceva mai invazivă şi care presupune recoltarea unei mici cantităţi de lichid amniotic din uter, folosind un ac lung ce se introduce prin abdomenul gravidei.
Celulele extrase prin amniocenteză sunt apoi analizate pentru detectarea anomaliilor genetice. Procedura presupune câteva riscuri, de aceea se va efectua doar în cazuri speciale.
Amniocenteza are o precizie de 99% în diagnosticarea unor afecţiuni ca sindromul Down, sindromul Edwards, boala Tay-Sachs sau fibroza chistică. Acest test mai este utilizat pentru detectarea unei eventuale infecţii intrauterine – ce poate pune în pericol atât sănătatea mamei, cât şi a bebeluşului – dar şi a anencefaliei şi a defectelor de tub neural.
În acelaşi timp, mai pot fi evaluate incompatibilităţile de sistem Rh sau maturitatea pulmonară a fătului în cazurile cu risc de naştere prematură.
Totuşi, amniocenteza nu poate identifica anomaliile congenitale, cum sunt despicăturile buzei sau palatului.
Ecografia morfologică (săptămânile 18-22)
Este o investigaţie standard, efectuată în jurul săptămânii 20, pentru a evalua întreaga anatomie a fătului, creşterea şi dezvoltarea acestuia, precum şi pentru a stabili data probabilă a naşterii. Ne aflăm deja la mijlocul sarcinii, când aproape toate organele importante s-au dezvoltat şi au devenit vizibile.
Cu această ocazie se pot detecta anomaliile genetice vizibile, ca şi cele congenitale (anomalii de dezvoltare care nu sunt neapărat determinate genetic).
De asemenea, cu ajutorul ecografiei, se examinează localizarea placentei şi se măsoara nivelul de lichid amniotic.
Tot acum poţi afla şi sexul bebeluşului, dacă îţi doreşti acest lucru.
Screeningul pentru diabetul gestaţional – testul de toleranţă la glucoză (săptămânile 24-28)
Testul de toleranţă la glucoză (TTGO) se efectuează pentru a depista un eventual diabet gestaţional (diabetul indus de sarcină). În cadrul acestui test ţi se va măsura valoarea glicemiei pe nemâncate, iar apoi valorile acesteia la o oră, respectiv două ore după administrarea unei soluţii de glucoză.
Bebeluşii mamelor cu diabet gestaţional au, de cele mai multe ori, o greutate mare la naştere (peste 4,5 kg) şi au un risc crescut de a deveni obezi la maturitate. Naşterea pe cale naturală este una dificilă, existând şansa ca nou-născutul să sufere malformaţii, cum ar fi dislocarea umărului, ruptura de claviculă sau alte daune severe.
Mamele cu diabet gestaţional sunt la risc de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 mai târziu în viaţă.
Nu uita să informezi medicul la fiecare vizită în legătură cu tot ceea ce te preocupă, pentru a afla răspunsurile de care ai nevoie şi pentru a preveni eventuale probleme ce pot să apară în timpul sarcinii.